Continuând, îți dai acceptul pentru Politica de confidențialitate Avaaz, care explică modurile în care informațiile tale pot fi folosite și cum sunt protejate.
Am înțeles
Folosim cookie-uri pentru a analiza felul în care folosesc vizitatorii acest site și pentru că ele ne ajută să îți oferim cea mai bună experiență posibilă. Consultă Politica noastră referitoare la cookie-uri.
OK

Cui îi e frică de Furia Musulmană?

scris de echipa Avaaz - posted 20 September 2012 01:18
Coperta unei reviste americane (vezi mai jos) reflectă comportamentul media din ultimele două săptămâni: lumea musulmană e plină de furie împotriva unui film islamofob, au loc o mulțime de proteste violente pe străzi … Dar oare chiar așa e? Cetățenii și new media răspund, iar Gawker satirizează excelent efectele și amploarea evenimentelor, prin imagini alternative despre "Furia Musulmană":







Șapte lucruri despre “Furia Musulmană” pe care e posibil să le fi ratat:

Ca tot restul lumii, cei mai mulți dintre musulmani găsesc că filmul de 13 minute “Inocența Musulmanilor” e ofensiv și denigrant, și tocmai de aceea protestele împotriva acestui film s-au întins rapid, și au pus accentul pe nemulțumiri vechi legate de neo-colonianismul Statelor Unite și a politicilor țarilor vestice din Orientul Îndepărtat, precum și de sensibilității religioase în ceea ce privește reprezentările grafice ale Profetului Mahomed. Dar canalele de știri au omis însă să prezinte și unele lucruri importante:

  1. Primele estimări pun participarea la protestele împotriva filmului între 0.001 și 0.007% din totalul global de 1.5 bilioane de musulmani – doar o mică facțiune din cei care au mărșăluit pentru democrație în Primăvara Arabă.


  2. Majoritatea protestatarilor au fost pacifiști. Încercările de infiltrare în ambasade au fost aproape în totalitate organizate sau susținute de către elemente ale mișcării salafiste, grup islamic extremist, care încearcă să submineze grupurile moderate islamice, mult mai populare.


  3. Oficiali de top din Libia și din Statele Unite sunt divizați în convingerea că moartea ambasadorului Statelor Unite în Libia a fost plănuită pentru a coincide cu evenimente de la 9/11 septembrie, astfel încât nu au nici o legătură cu filmul.


  4. În afara atacurilor extremiste din Libia și Afganistan, un sondaj pe știrile din data de 20 septembrie arată că numărul victimelor protestatarilor este 0. Numărul de morți citat de presă este din rândul protestatarilor uciși de poliție.


  5. Aproape toți liderii importanți, atât musulmani cât și din Vest, au condamnat filmul, și aproape toți liderii importanți, atât musulmani cât și din Vest, au condamnat violențele determinate ca răspuns la film.


  6. Papa a vizitat Libanul chiar în perioada de apogeu a tensiunilor, iar liderii grupării Hezbollahau fost prezenți la slujbăși s-au abținut să protesteze împotriva filmului până la plecarea lui. Chiar și așa, s-au întâmplat atâtea.


  7. După atacul din Benghazi, mulți oameni obișnuiți au ieșit pe străzi în Benghazi și Tripoli cu diverse pancarde și și-au cerut scuze, mulți în limba engleză, spunând că violențele nu-i reprezintă nici pe ei, și nici religia lor.


Și multe alte știri similare au fost îngropate săptămâna trecută, pentru a face loc pe prima pagină mulțimimilor supărate de musulmani și “ciocnirilor” violente. În Rusia, zeci de mii de protestatari au mărșăluit în Moscova pentru a se opune președintelui Putin. Sute de mii de portughezi și spanioli au apărut la protestele anti-austeritate; și mai mult de un milion de catalani au mărșăluit pentru independență.

Furie musulmană sau strategie salafistă

Fă cunoștință cu gazda emisiunii canalului salafist, Șeicul Abdullah, cel care a promovat filmul la nivel de știre. Fotografie: Ted Nieter
“Inocența Musulmanilor” a fost preluat și prezentat subiectiv de către salafiștii de extremă dreapta - urmași radicali ai unei mișcări islamice susținută de către Arabia Saudită. De altfel, filmul nu a fost decât un video slăbuț și ieftin de youtube, până când gazda canalului egiptean salafist, Șeicul Khaled Abdullah (dreapta) nu a început să-l promoveze publicului său, pe 8 septembrie. Cei mai deranjați dintre musulmani au ignorat filmul, sau au protestat pașnic, dar salafiștii, cu steagurile lor negre drept simbol, au fost în fruntea instigatorilor care au condus protestele agresive și au intrat în ambasade. Lideri ai Partidului Salafist din Egipt au luat parte la protestul din Cairo și au pătruns în Ambasada SUA. Ca și extremiștii dreapta din Statele Unite sau din Europa, strategia salafistă e să atragă atenția publică profitând de orice le permite să-și fanatizeze susținătorii, în timp ce demonizează ideologiile oponente. Acest metode de abordare seamănă cu cele al pastorului american - declarat anti-musulman - Terry Jones, (primul care a și promovat filmul în Vest) și al altor extremiști vestici. În ambele societăți însă, cei moderați sunt mult, mult mai numeroși decât extremiștii. Una dintre figurile de seamă din Confreria Musulmanilor Egipteni (oponent principal mult mai puternic și mai popular al salafiștilor egipteni) a scris ziarului New York Times următarele: "Nu credem că guvernul american sau cetățenii Statelor Unite sunt responsabili pentru faptele celor câtorva care abuzează de legile care protejează libertatea de expresie.".

Perspectiva media favorabilă

Un grup izolat de jurnaliști și oameni educați au abordat protestele cu intenția de a înțelege ce se ascunde în realitate în spatele lor. Printre ei se află Hisham Matar care descrie într-un mod profund real tristețea din Benghazi după moartea ambasadorului Steven. Barnaby Phillips care explorează cum islamicii conservatoriști au manipulat filmul în avantajul lor. Antropologistul Sarah Kendzior e precaut cu generalizările de tipul lumea musulmană e un grup omogen. Și profesorul Professor Stanley Fish dezbate o întrebare foarte grea: de ce atât de mulți musulmani sunt sensibili în ceea ce privește portretizările nu foarte flatante ale Islamului.

Cere Newsweek să pună punct protestelor!

Fă click pe butonul de mai jos pentru a inunda pagina de Facebook de la Newsweek cu comentariile noastre; să-i determinăm să fie mai responsabili cu știrile. Nu uita să rămâi politicos!