Vrem justiția descrisă în Constituția României! Magistrați cu adevărat responsabili.

    În ultimul timp, societatea românească are un pretext de divizare ciudat. Puțini observă că prin justiție susțin persoane nu fapte și reguli, confundând vorbe cu fapte. Constituția României, descrie Justiția ca unică, imparțială, egală pentru toți care se înfăptuiește în numele legii. Judecătorii ar fi independenți (între ei, față de șefii ierarhici și față de alte autorități ale statului), dar s-ar supune (absolut) legii.

   Interpretarea că judecătorul ar fi suveran în sensul de nesupus legii, a permis CSM să impună regula că hotărârile judecătorești nu pot fi verificate sub aspectul respectării adevărului și legii decât pe căi de atac. Inspecția judiciară și parchetele ar fi inutile dacă grupul organizat numit justiție acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

   În România nu ducem lipsă de legi privind cercetarea și tragerea la răspundere a magistraților, dar nu știm cine trebuie să le aplice. Evident ar fi greu de dovedit traficul de influență, luarea de mită, dar avem articole de cod penal care să pedepsească magistrații pentru: abuz în funcție, fals intelectual, uz de fals, omisiunea sesizării, etc.
 Nu sunt respectate de procurorii investiți legal pe lângă curțile de apel de când CSM a decis că judecătorul nu spune minciuni ci apreciază, nu abuzează de funcție ci dispune conform propriei conștiințe. Situații identice sunt soluționate diferit, judecătorii atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului care înclină balanța în direcția greșită.
Când cei care ar trebui să corecteze ilegalitatea, omit să sesizeze falsul intelectual sau uzul de fals, chiar le transformă în lucru judecat, nu mai vorbim de justiție înfăptuită în temeiul legii.

   Pentru ca nimeni să nu fie mai presus de lege nu avem nevoie de legi noi, ci de aspra pedepsire a celor care sunt plătiți copios din bani publici pentru a garanta respectarea legilor, mai mult sau mai puțin bune. Trebuie să fim cât mai mulți de acord că și judecătorii trebuie să răspundă pentru nerespectarea legii prin atestarea unor fapte și împrejurări neadevărate, utilizarea de înscrisuri false, pentru omisiunea de a sesiza organele de cercetare penală, etc.. Pentru
asta, CSM trebuie să admită că nimeni nu e independent de lege și că rostul „independenței justiției” și al însăși existenței sale e să garanteze dreptul la procese echitabile (întemeiate doar pe adevăr și lege) și în termen rezonabil.